Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” Îndată ei au lăsat mrejele şi au mers după El. – Matei 4:18-20 Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.” – Luca 18:28-30
Chemarea apostolilor a fost una imediată. Imperativul cu care s-a adresat Isus acestor oameni, arată pe de o parte urgența misiunii pe care o avea pentru ei. Faptul că El a venit cu oferta de a fi pescari de oameni, arată că ei nu erau forțați să Îl urmeze. Puteau accepta sau puteau refuza. De-a lungul Bibliei, mereu sunt exemple de oameni care au acceptat sau au refuzat oferta lui Dumnezeu. Ei au ales ce să facă. La fel și astăzi, Dumnezeu cheamă pe toți oamenii la El: Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Faptele Apostolilor 17:29,30). Însuși sărbătoarea Paștelui (la care celebrăm Învierea Domnului și Mântuitorului nostru al tuturor) stă ca mărturie a chemării întregii omeniri la pocăință. Apostolul Petru subliniază faptul că ei au lăsat totul și L-au urmat pe Isus (Luca 18:28). Ca să urmăm pe Isus, va trebui să lăsăm și noi multe lucruri, obiceiuri, concepții care sunt greșite și în contradicție cu pocăința. Va trebui să schimbăm felul nostru de a vorbi (de la un limbaj murdar la un limbaj curat care să aducă mângâiere și ajutor celor din jur), felul de a privi oamenii (cu toții suntem egali înaintea lui Dumnezeu – care nu se uită la cifra ta de afaceri nici la numele tău, nici la mașina ce conduci – ci la inima ta și la felul cum îți iubești aproapele) și multe altele. Va trebui să recunoști că viața, sănătatea și priceperea nu sunt rodul evoluției ci darurile lui Dumnezeu. Va trebui să înveți să te îngrijești de mintea și trupul tău renunțând la vicii păcătoase care fac rău trupului și minții (fumat, beție, pornografie). Vei avea în schimb pace cu tine însuți, pace cu Dumnezeu, vei fi plăcut și oamenilor dar mai ales lui Dumnezeu. Nu vei fi scutit de necazuri sau lipsuri. Însă dacă te împrietenești cu Dumnezeu când îți merge bine, vei veni înaintea Lui cu încredere să ceri ajutor la necaz. Dumnezeu nu minte! Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! (Psalm 50:15) Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!(Psalm 9:10). Cei ce urmează chemarea lui Dumnezeu, au parte de promisiuni care depășesc timpul și spațiul finit. Cum putem crede asta? Dumnezeu cheamă pe fiecare om să-L pună la încercare. …puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea… (Maleahi 3:10) … părinţii voştri … M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! (Evrei 3:9). Experiența personală cu Dumnezeu face diferența dintre un om credincios și un om religios. Dacă religia ta are la bază credința izvorâtă din experiența personală cu Dumnezeu (citirea Bibliei cu regularitate, rugăciuni ascultate, minuni și semne pe care Dumnezeu le-a făcut în dreptul tău și familiei tale, dovezi clare atât din partea ta cât și a celor din jur că Dumnezeu este cu tine etc.) – atunci mergi înainte. Dacă nu ai acestea în viața ta, lasă totul și mergi după Isus! Biserica ta nu poate face nimic pentru veșnicia ta! Nici un cleric nu poate mai mult decât să te sfătuiască în diverse domenii, dar Cel care a plătit prețul Mântuirii este Isus Hristos! Urmează-L pe El și vei avea tot ce ai nevoie aici pe pământ (nu neapărat tot ce ți-ai dori) și viață veșnică. Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. – Evrei 11:6
 
 
Comments

Author

Total Page Visits: 70 - Today Page Visits: 1