MI SE TOPEAU OASELE DE GEMETELE MELE NECURMATE

“Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! 

[…]

Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.”

(Psalmi 32:1, 3)

Dumnezeu este Cel care vrea să ne dea iertare, dacă noi cerem acest lucru.
Spune psalmistul David: “Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.”

Este important să-mi mărturisesc păcatul !
Să-l mărturisesc la oameni de încredere, nu la oameni care să te bârfească apoi la întreaga planetă, ci la credincioși adevărați, maturi, care știu să poarte această sarcină.

Și înaintea lui Dumnezeu trebuie să-mi mărturisesc păcatul. 
Nu pot să-l țin în mine.

Ni se topesc oasele dacă ne ascundem păcatele. 

Păcatul trebuie mărturisit și înaintea oamenilor – oameni de încredere – dar cel mai important este înaintea lui Dumnezeu.
Trebuie să spun clar: “Doamne, asta, asta și asta am păcătuit”. 
Să recunosc 
clar, 
cinstit, 
deschis, 
corect. 
Oricum Dumnezeu știe toate lucrurile. Pentru că altfel, câtă vreme tac, mi se topesc oasele de gemetele mele necurmate.

Dumnezeu să ne dea înțelepciune să ne mărturisim păcatele și să nu le mai repetăm. Să trăim înaintea Lui în sfințenia pe care o cere 
puterea, 
măreția și 
dreptatea lui Dumnezeu.

Să trăim în sfințenie, curați, după voia lui Dumnezeu. Nu prin puterea noastră, ci prin puterea Duhului Sfânt, care este în noi. Însă datoria noastră este să ne mărturisim păcatele, să nu tăcem, să nu le ținem ascunse în interiorul nostru, ca SĂ NU NE ARDĂ CA UN FOC și să ni se topească oasele, de gemete necurmate.

Să primim eliberare, prin Domnul Isus Cristos.


Comments

Author

Total Page Visits: 109 - Today Page Visits: 2