Florii cu cercetare

E zi de sărbătoare cu multă veselie,

Ca-n fiecare an, mulțimea se va strânge;

Decorul e la fel: cu datini ce-și dau glas,

Doar Unul printre toți a câta oară plânge?

A plâns și-atunci când neamul Lui

N-a vrut s-accepte vremea cercetării,

Ci s-au lăsat conduși pe calea răului,

Moștenitori răpuși de duhul neascultării.

E-așa de trist dacă la praznic sfânt

Când mii de voci repetă că vine Împăratul

Privind înspre Cetate, în taină ochi-I plâng

Văzându-te pe tine că îl slujești pe altul.

Atunci sosise ceasul să meargă către cruce;

Ca preț al ispășirii a suportat supliciul,

Dar azi, de ce nepăsători și fără de virtute

Îl obligăm să ia cu râvnă sfântă, biciul?

De ce n-am învățat în douăzeci de veacuri

Că înaintea Lui nu se aștern doar flori?

Plăcerea Sa e când de lume tu te saturi

Și cu credință-n El, pe-aceeași cruce, mori.

Abia atunci se naște un popor gătit de-întimpinare

Cu sufletul schimbat, ce nu cunoaște teama

Și nu doar de pe buze, ci cântul lor de adorare

E revărsat din inimi, strigând în cor: ”Osana!”

Daniel Chereji (Tata)

Comments

Author

Total Page Visits: 156 - Today Page Visits: 4