El nu mai este în iesle…

Dragi cititori, creștini sau nu, cu toții știți cum S-a născut Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Fie că o credeți sau nu, aceasta este realitatea, acesta este adevărul care de două mii de ani a rămas neclintit. Dumnezeu S-a întrupat, a luat trup omenesc în vremuri aspre, în Israelul de atunci, în Casa Pâinii (Bethleem), aducând Lumina, Apa și Pâinea vieții pentru noi toți. Nu s-a așteptat nimeni ca EL, Împăratul Împăraților, Mesia, să aleagă o iesle, un loc neînsemnat, o vreme neprielnică după tiparele noastre. Pentru că noi, pretențioșii secolului XXI, generația „care le știe pe toate”, am fi gândit altfel lucrurile, pentru că greu pricepem că Dumnezeu nu este ca noi și El niciodată nu se uită la ce izbește ochiul.

Pășim încet în luna decembrie. În spatele măștilor inspirăm aerul rece de iarnă, iar ochii, măcar ochii fiind neacoperiți, privesc luminile, brazii, pregătirile pentru sărbătoare. Fiindcă lumea întreagă iubește această sărbătoare și o asociază cu globurile, luminițele, sclipiciul de pe haine și bucatele de pe mese. O iubesc creștinii și ateii, deopotrivă. Fiindcă, repet, oamenii iubesc sărbătoarea aceasta și cheltuie bucuroși ca să îngrașe bine companiile care o iubesc și mai mult. Dar nu la aceasta doresc să medităm citind aceste rânduri, ci la Isus. Unde e Isus? Pentru tine, unde e Isus acum? Dacă îți închipui că este acel prunc din iesle, te înșeli. A fost acolo o singură dată, înfăptuind cea mai mare minune pentru omenire. Poate consideri că El este pe cruce, așa cum în multe biserici este înfățișat acolo, pe o cruce din lemn. Dar în realitate El nu este nici acolo. A fost acolo o singură dată, înfăptuind cea mai mare minune pentru omenire.

Unde este Isus pentru tine? De ce sărbătorești? Ce sărbătorești? Întreabă-te cu seriozitate aceste lucruri și oprește-te, meditează. Nu cumva, privind spre omenire, la luminile noastre, la mesele noastre și la brazii noștri, Dumnezeu ar spune cum a spus odinioară poporului Israel: „Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!…Îmi întorc ochii de la voi…(Isa.1:12-15)? Nu consideri că omenirea are nevoie de trezire, creștinul are nevoie de întoarcerea la esență, la adevăr, la acel dialog cu sinele în care să se întrebe pe sine și să își răspundă, cunoscându-se pe sine? De atâția ani, Isus ne așteaptă cu răbdare să ne trezim, să ne maturizăm, să nu mai fim copii, plutind pe valul acestei lumi.

A fost îngăduit un mic virus care a zguduit din temelii pământul, credința și existența multor oameni. Am înțeles cu toții că putem fi numiți oricând pe o listă de decese, am înțeles că ni se poate cere sufletul azi sau mâine, fără a fi întrebați dacă suntem de acord, fără a apuca să ne justificăm vârsta sau necesitatea de a mai sta pe acest pământ. Răbdarea lui Dumnezeu este îndelungă, iar Cel care odată a fost în iesle mijlocește spunând: „mai lasă-l și anul acesta…poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.” (Lc.13:8). Depinde de noi dacă Îl căutăm cu adevărat pe Isus, dacă Îl avem înlăuntrul nostru și dacă vom fi cu El în ziua când toate se vor sfârși. Dar ține minte aceste cuvinte: Isus nu mai este la iesle, ci in inimile celor ce cred in El.

Alexandra Remețan

sursa: Biserica Muntele Sionului

Comments
Total Page Visits: 66 - Today Page Visits: 1